Ceai Sanziene, iarba, U91, vrac 50 g Fares

Legendele creştine povestesc că sânzienele au fost unele dintre „ierburile leagănei”, adică se găseau în fânul din ieslea din Betleem, despre care au povestit cei patru sfinţi evanghelişti.

În Anglia secolului XVI, datorită florilor sale galbene strălucitoare, această plantă era numită şi „părul fecioarei”.

În tradiţia populară românească există sărbătoarea iubirii şi a fertilităţii dedicată Sânzienelor sau Drăgaicelor, personaje mitice nocturne, care apar pe câmpuri în noaptea de 23 spre 24 iunie. Sânzienele erau considerate nişte femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. În tradiţia noastră populară sânzienele au fost bine cunoscute şi întrebuinţate datorită efectului diuretic, depurativ, şi în aplicaţii externe pentru o stare bună a pielii.

Sânzienele sunt considerate „laxative, diuretice, şi purificatoare a sângelui; de asemenea utilizate în psoriazis şi alte probleme ale pielii.”

Lucius E. Sayre, A Manual of Organic Materia Medica and Pharmacognosy, 1905.

Supliment alimentar.

Ingrediente:

Sânziene.

Partea aeriană a plantei Galium verum L., fam. Rubiaceae, conţine flavone, săruri minerale, enzime, iridoide, acizi organici, taninuri.

Galium verum, Rubiaceae

În fiecare an, la 24 Iunie, creștinii ortodocși sărbătoresc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Această sărbătoare este foarte veche la noi, la români, și se mai numește popular “Sânzienele”. Dacă nu stiați, sânziana este o plantă ce înflorește tocmai în această perioadă, având multe floricele galbene. De aceea Sânziana se mai numește și “Floarea Sfântului Ioan”.

Legenda spune că Sânziana a fost o fată sărmană, rămasă orfană și de care nimeni nu avea grijă. Ea însă se ruga lui Dumnezeu să aibă milă și de ea și să ducă o viață mai bună. Dar, nu după mult timp, Sânziana se îmbolnăvi iar Sfânta Vineri, ce umbla pe pământ îmbrăcată ca o femeie simplă, o prefăcu într-o floare gingașă și firavă, după cum era și trupul ei tânăr, o floare galben-aurie, după cum îi erau și cosițele bălaie. Și fiindcă a fost binecuvântată chiar de Sfânta Vineri, florile Sânzienei apară de rău. Fiecare floricică a Sânzienei are patru petale mici, așezate în formă de cruce și de aceea are putere împotriva relelor.

Floarea de Sânziană este o floare de câmp cu inflorescenţe mărunte, pline de polen, frumos mirositoare, care înfloreşte în preajma solstiţiului de vară, în perioada coacerii cerealelor. În medicina populară, Sânziana are numeroase întrebuinţări, mirosul florii este asemănător cu cel al mierii de albine, deși gustul este amar, ceea ce ar explica beneficiile plantei în tratarea bolilor de ficat și bilă. Produsul vegetal este utilizat ca diuretic, diaforetic, antiinflamator și spasmolitic. Are o compoziție bogată în flavonoide, cumarine și taninuri, ultimele fiind responsabile de efectul cicatrizant după arsuri, iritații, acnee și de curățare al pielii.

Florile de sanziene au, în egală măsură, calități vindecătoare, de înfrumusețare și magice. Deși florile de sânziene au fost folosite ca remediu natural de sute de ani în tratamentul bolilor de ficat, reumatismului, bolilor tiroidiene, renale și nervoase, oamenii de știință n-au tratat-o cu atenția care poate i s-ar cuveni, de aceea în jurul acestei flori plutește un oarece mister.

Mod de administrare: 

-Uz intern: se beau 2-3 căni cu ceai pe zi.

A nu se administra continuu o perioadă mai lungă de 3 luni. Dacă aveţi nevoie în continuare de acest ceai, puteţi relua administrarea după o pauză de o lună.

-Uz extern: se fac băi locale sau se aplică comprese locale.

Preparare: 

Peste o linguriţă plantă se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se strecoară.

Atenţionări: 

Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.

Acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.